Danemarca interzice telefoanele în școli!
Performanța modestă a elevilor români la testările internaționale a stârnit o reacție fermă din partea deputatei PNL, care cere adoptarea urgentă a unei legi care să interzică telefoanele mobile în școlile primare și gimnaziale. Inițiativa, avizată favorabil de Ministerul Educației, a fost trimisă Comisiei de Învățământ din Camera Deputaților pentru a fi inclusă pe agenda de lucru.
Culture picks
România plătește prost specialiștii în cibersecuritate, dar vrea să fie mai rezilientă
Armata convoacă 10.000 de rezerviști pentru exercițiul MOBEX în București și Ilfov
Nicușor Dan convoca luni la Cotroceni partidele pentru a patra încercare de formare a Guvernului
Nicușor Dan, întâlnire cu Donald Trump la New York: „A fost o onoareArgumentul central al propunerii se bazează pe o comparație directă cu Danemarca. Această țară nordică, care a înregistrat rezultate slabe la PISA, intenționează să interzică gadgeturile, inclusiv în timpul pauzelor.
Diferențele de scor sunt vizibile: Danemarca a obținut 478 de puncte la științe, față de 425 în România; 471 la matematică, comparativ cu 419; și 460 la citire, în timp ce România s-a oprit la 413.
Telefoanele din școli ne costă 18 puncte la PISA!
Analiza datelor PISA arată că dispersia atenției cauzată de dispozitivele digitale scade nota cu 18 puncte în România, o valoare superioară mediei OECD de 11 puncte. Situația este îngrijorătoare: doar 48% dintre elevii români atinge nivelul minim de competență la matematică, iar la citire, procentul este de 52%. Deputata subliniază că măsura nu este o pedeapsă, ci un instrument esențial pentru recuperarea capacității de concentrare.
Turcan menționează că țările care au implementat restricții similare au înregistrat îmbunătățiri notabile ale rezultatelor academice, în special în zonele urbane cu o utilizare intensă a tehnologiei. Aceste măsuri au redus incidentele de cyberbullying și au creat un mediu mai propice învățării.
Reglementarea nu contrazice progresul digital, ci restabilește echilibrul între folosirea utilă a dispozitivelor și nevoia de atenție profundă, eliminând „timpul pierdut în indignare” în favoarea acțiunilor concrete.
