Nicușor Dan la ONU: De ce discursul României a rămas în umbra celui al Vietnamului

De ce am comparat discursurile?

Nicușor Dan urcă pe scena de la New York pentru prima dată în istoria recentă a României. Este o premieră absolută: participarea la cea de-a 81-a sesiune a Adunării Generale a ONU, programată pentru septembrie 2026.

Tema centrală a segmentului de nivel înalt este „Redarea încrederii, gestionarea transformării: o Organizație a Națiunilor Unite care obține rezultate în avantajul tuturor” („Restoring trust, managing transformation: a United Nations that delivers for all”).

Ca jurnalist, am analizat cu atenție intervenția șefului statului, răsfoind textul de mai multe ori. Apoi, m-am concentrat pe discursul președintelui american, Donald Trump, despre care mărturisesc că sunt un admirator convins încă din primul său mandat. De asemenea, având în vedere că în zilele imediat anterioare acestor ședințe l-am însoțit pe noul ambasador al Vietnamului într-o vizită la Gâlgău, dar și în județele Cluj și Maramureș, am studiat cu grijă alocuțiunea Secretarului General al Partidului Comunist din Vietnam (PCV) și Președinte al Republicii, domnul Tô Lâm.

Motivația mea pentru a examina cu atâta rigurozitate discursul liderului vietnamez provine din urmărirea de ani buni a traiectoriei economice remarcabile a acelei națiuni. Ca patriot și naționalist român, aș fi fost tentat să acord automat nota maximă președintelui României, dar realitatea m-a dezamăgit.

Chiar și după o relectură atentă a celor trei alocuțiuni, nu am reușit să mă conving că discursul nostru a atins standardele așteptate. Această constatare m-a determinat să redactez prezentul text pentru a detalia motivele acestei surprize negative.

Deși subiectul oficial al dezbaterilor ONU vizează restaurarea încrederii și gestionarea schimbărilor globale, președintele României s-a concentrat predominant pe agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei.

Ce critici la adresa discursului românesc?

Deși este un adevăr incontestabil, acesta nu corespundea temei principale impuse de organizație.

Președintele a menționat și sprijinul acordat de România Ucrainei și Moldovei, precum și alte aspecte secundare, dar a omis total viziunea României asupra noii ordini internaționale care se conturează în acest deceniu.

Lipsesc referințele la competiția acerbă dintre marile puteri, care sufocă restul lumii, la creșterea protecționismului și la erodarea normelor dreptului internațional.

Totuși, atacurile frecvente asupra diplomației multilaterale și barierelor economice de protecție, care reduc șansele de creștere ale țărilor mai sărace, inclusiv a României, au fost ignorate.

Din poziția mea de jurist și profesor de drept și relații internaționale, durerea a fost mare, dar nu am putut acorda punctajul maxim.

Critica mea se adresează, de fapt, consilierilor președintelui, nu lui însuși, deoarece aceștia sunt cei care redactează discursurile.

Viziunea Vietnamului: era afirmării!

Spre deosebire de alocuțiunea românească, cea a liderului vietnamez a abordat direct esența temei, expunând cu claritate și vigoare pozițiile și interesele naționale privind viitoarea arhitectură globală, menită să beneficieze toate statele.

Era cunoscut faptul că, de la asumarea funcțiilor sale, domnul Tô Lâm a început să formuleze teze noi privind rolul Vietnamului în noul context internațional.

Este util pentru cititori să cunoască câteva dintre aceste viziuni, mai ales că România și Vietnamul întrețin o prietenie lungă, sinceră și demonstrată prin fapte concrete.

Liderul PCV a introdus conceptul de „era afirmării”, simbolizând aspirația de a propulsa țara într-o nouă fază de dezvoltare, caracterizată printr-o capacitate, o poziție, obiective și o proactivitate superioare. În discursurile post-înmânare a funcțiilor, el a stabilit ținta de a eleva politica externă și integrarea internațională, servind obiectivelor strategice ale Vietnamului și asumând o responsabilitate mai mare față de pacea și progresul mondial.

A marcat o tranziție de la simpla participare la regulile existente la contribuția activă la modelarea acestora. Această trecere de la reacții pasive la construcții proactive și de la gestionarea crizelor la reducerea riscurilor.

Cel mai recent, la Summitul Spațial de la Paris din septembrie 2026, domnul Tô Lâm a enunțat un principiu concis: dezvoltarea capacităților trebuie să meargă mână în mână cu responsabilitatea, iar interesele naționale trebuie legate de interesele comune ale comunității internaționale.