Există o diferență mare între dreptul de a dissolve și obligația de a face asta?
Blocajul instituțional din România a atins un nivel fără precedent în istoria recentă. Camera Deputaților a respins două propuneri pentru prim-ministru și spectrul alegerilor anticipate s-a conturat, deși nu e obligatorie.
Culture picks
ACTUALIZARE – Incendiu la Spitalul de Pneumofiziologie din Brașov – O femeie de 27 de ani a fost găsită carbon
Vreme frumoasă începând săptămâna, maximă de 27 de grade în țară pe 5 octombrie 2026
România a triumfat la Olimpiada Internațională de Astronomie 2026: trei aur și două argint
România a câștigat trei medalii de aur și două de argint la Olimpiada Internațională de Astronomie și AstrofizicăPreședintele poate dissolve Parlamentul, dar nu e obligat să o facă – Constituția lasă un spațiu de manevră pentru a găsi o maggioritate de susținere.
Bogdan Dima, profesor de drept constituțional la Facultatea de Drept din București, analizează pentru News. ro această discreționalitate prezidențială și punctul în care devine exces. El definește starea actuală ca o „denegare de guvernare” – când instituțiile eșuează la sarcina de asigurare a continuității executivului.
Una dintre efectele majore? Erodarea încrederii cetățenilor în stat.
„Publicul vede acest joc de ping-pong politic ca o jafuire a liniștii promise”, spune profesorul Dima, evidențiind impactul psiho-social al incertitudinii.
Discreționalitate versus obligație
După două eșecuri la votul de învestitură, România e într-o zonă grigie: alegerile anticipate sunt permise, dar nu impuse. Constituția spune când președintele poate dissolve Parlamentul, dar nu îi dă un comandă automată. Decizia rămâne la șeful statului – poate continua consultările sau propune noi candidati.
Dima insiste: exista o diferență mare între dreptul de a dissolve și obligația de a face asta. Legea nu zice că, dacă sunt îndeplinite condițiile, trebuie să se voteze imediat.
Zice doar că există premisele pentru o dissolvare posibilă.
Formal, președintele are opțiunea. Nu e constrâns să o exerceze.
Articolul 89 din Constituție – punctul foc al discuției?
Poate continua să caute o soluție în Parlament, explică Dima.
Aceasta lasă ușa deschisă pentru amânări teoretic nelimitate. De fapt, șeful statului poate propune candidat după candidat, fără să ajungă la scrutin anticipat – doar pentru a evita alegerile.
„În teorie, acest amânaș poate dura la nesfârșit. Președintele poate face atâtea nominalizări cât vrea, doar pentru a forma un guvern”, adaugă profesorul.
Dar chiar și dacă e legal, nu e fără costuri. Problema apare când folosirea unei prerogative constituționale aggravă instabilitatea – exact ceea ce norma ar trebui să prevină.
Un punct foc al discuției e articolul 89 din Constituție. Prezisă dizolvarea Parlamentului dacă votul de încredere nu e acordat în 60 de zile de la prima solicitare și dacă cel puțin două propuneri au fost respinse.
Având în vedere cele două eșecuri, se debate cum se numără zilele. Dima identifică două interpretări.
Una zice: ambele solicitări trebuie respinse strict în interiorul termenului de 60 de zile, altfel se pornește de la zero.
A doua – pe care Dima o preferă – pleacă de la scopul legii: preveni vacanța prelungită a puterii executivă.
„Cel mai logic e să ținem cont de intenția legiuitorului: să limităm perioada de neînvestitură”, concluzionează Dima.
Astfel, chiar și când condițiile tehnice sunt îndeplinite, președintele nu e obligat să acționeze – dar dacă alege să nu lo facă, riscă să transforme o prerogativă într-un instrument de blocaj.
